Partea A

Pilonul 3

Etica, parte a culturii organizaționale

Justificarea stabilirii acestei tematici pentru cazurile de bună practică

Etica(din greacă ēthos = datină, obicei) este una dintre principalele ramuri ale filosofiei care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale și cu rolul acestora în viața socială. Etica stabilește obligațiile sau datoriile pe care oamenii le au față de ei înșiși, ca indivizi, și față de ceilalți, în societate, și încearcă să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele, ce este răul?, cum trebuie să ne comportăm?

Etica aplicată în administrația publică se ocupă cu etica adresată celor care lucrează în sectorul public, având ca punct focal publicul pe care îl deservesc. Aceasta are ca scop ghidarea nu doar a unui comportament adecvat și decent al individului, dar și al entității publice, raportat la un set de valori precum cinstea, onestitatea, integritatea, transparența, atenția către binele comun, dar și la un set normativ: legi, reguli, regulamente, coduri de conduita/etice, standarde de calitate, evaluări ale personalului, dar și ale serviciilor prestate.

Etica are o importanță cu atât mai mare în sectorul public, având în vedere rolul administrației publice în a crea valoare și bunăstare publică, în a gestiona bani și bunuri, cu efecte considerabile în viața oamenilor. Administrația publică este singurul furnizor al multor servicii vitale din viața comunității, iar în virtutea acestei funcții, administrația publică trebuie să dea dovadă de capacitatea de a gestiona aceste resurse, astfel încât să genereze bunăstare comunității, dar și acces egal și tratament egal al cetățenilor la acestea.

Recomandarea OECD privind integritatea publică definește integritatea publică ca referindu-se la alinierea consecventă și aderarea la valori etice, principii și norme comune pentru menținerea și prioritizarea interesului public față de interesele private din sectorul public. Cu alte cuvinte, individul în exercitarea funcției sale publice, precum și entitatea publică în oferirea serviciilor se comportă onest, incoruptibil, imparțial, corect, echitabil, responsabil.

Adoptarea unor norme etice oferă repere și ghidează conduita angajaţilor din administraţia publică, astfel încât să răspundă într-o manieră corectă nevoilor cetăţenilor, câștigând astfel încrederea acestora.

Cultura etică poate fi definită ca modul în care o organizație acționează în conformitate cu valorile sale și modul în care promovează aceste valori, atât în interiorul acesteia, cât și în exteriorul ei. O entitate publică care adoptă o cultură etică arată angajaților, actorilor interesați, cetățenilor că valorizează ceea ce este bine și își motivează angajații să acționeze ca atare.

Managementul și leadershipul etic presupun planificarea, implementarea și coordonarea activităților unei organizații pentru realizarea integrității instituționale a acelei organizații. Este o responsabilitate a managementului unei entități publice și o preocupare care trebuie să fie constantă și integrată în acțiunile de management și direcțiile politice adoptate. Un management și leadership etic acționează și ia măsuri în lupta sa împotriva corupției și încălcării normelor etice, dar adoptă și un demers preventiv, de asigurare a unui climat și culturi etice prin utilizarea unor seturi de instrumente, politici, măsuri, prin îmbunătățirea performanței organizației, a calității serviciilor, prin profesionalizarea angajaților și folosirea inovației pentru oferirea de soluții adecvate, în limitele cadrului legal.

Prin urmare, orice autoritate şi instituție publică se poate înscrie în competiție cu unul sau mai multe cazuri de bună practică pe această tematică, în cazul în care a demarat/desfășurat acțiuni de implementare și/sau susținere a unor mecanisme de dezvoltare a unei culturi organizaționale etice în scopul asigurării livrării de servicii publice de calitate, respectiv:

Inapoi la pagina de autentificare